Sarbatoare
Mda…au fost zilele orasului. A fost dragut anul asta. E plin orasul de talente…mi-a luat ceva timp sa descopar asta. Cred si eu, am fost mai mult plecata sau pe munte, in ultimii ani.
Nu stiu de fapt despre ce vreau sa vorbesc. E o adevarata aiureala in jur. Mai e putin si incep restantele, eu din 13 opere am reusit sa citesc 3…dar trei zile am sarbatorit. Doar erau zilele orasului. A fost epic momentul in care am intrat, la ora 3 in casa, cu multa bere la bord, si mama s-a trezit subit sa ma intrebe de ce merg atat de tiptil. In niciun caz nu faceam asta pentru ca am zis ca ajung mult mai repede si nici pentru ca miroseam in ultimul hal a bere si tigari.
Am facut pe prezentatoarea de karaoke. Pana atunci, a trebuit sa stau printre copii de 8-13 ani. Era ca un film horror, trageau copii de mine de parca urma sa le dau ciocolata. O fetita s-a gandit sa spuna “tu esti mama mea”. Nu a fost amuzant. Nu vreau sa stiu daca are sau nu mama, dar stiu sigur ca eu nu vreau asa ceva.
Ieri am ajuns la concluzia ca nu mai trebuie sa spun ca imi dau demisia. Pot fi si concediata. Chiar daca teoretic/practic, nu sunt angajata nicaieri. Ieri a parut sa fie ziua oalelor sparte in cap. Dar nu e problema, azi e o noua zi si o noua saptamana. Si e soare afara. Probabil si in capul meu. M-a batut soarele in cap. Sunt batuta in cap…de soare. Sau oare soarele e batut de capul meu? Nuuuu, nu ajunge atat de departe. Intre timp…ascult Margineanu. Imi place omul asta.
