Arta pasiunii

 

Actul 1

Scena I

O cameră albă, un pat mare cu lenjerie roşie. Uşa uşor întredeschsă. În stânga, o oglindă, o masă în faţa ei, pe masă cosmetice, o sticlă de apă şi o sticlă de şampanie. În dreapta, un scaun şi un dulap.

Simetra: (Întinsă pe pat, într.-o camaşă de noapte scurtă, roşie) Dumnezeule, nu mai pot continua aşa! Să dăruieşti sau sa primeşti iubire? (Se ridică, se indreaptă spre dulap. Deschide dulapul, caută. Alege o fusta albă, lungă, vaporoasă şi un maiou, tot alb. Le aşează pe scaun. Cu voce joasă) Nu pot. Daca i-aş putea gasi vreun defect, o greşeală…dar…oare chiar asta vreau ?

Uşa se deschide. Intră un domn în costum negru, impunător, dar totodată zâmbitor.

Simetra: A, ai şi venit, Mago? Punctual.

Mago: Da, draga mea. La ora promisă. Nu aş putea spune acelaşi lucru despre tine. Încă nu eşti gata?

Simetra: (Un ton uşor  apăsat) Nu, nu sunt gata. Nici nu am fost vreodată gata. Nu cred ca voi fi vreodată gata.

Mago: Dar…

Simetra: (apropiindu-se de el) Nu! Tu crezi că îmi faci un bine. Nu e aşa. Nu ai dreptul. (calmă) Nu îmi vei schimba cursul vieţii. Nu ne căsătorim!

Mago: Draga mea, eşti doar confuză…

Simetra: (aproape isterică, dă o palmă în masă) Nu sunt confuză! Sunt doar ceea ce vrei tu să nu mai fiu! Sunt ceea ce numiţi voi „O PROSTITUATĂ”! Asta nu se schimbă…şi…

Mago: Nici măcar iubirea nu schimbă asta? (Îşi dă jos sacoul, îl aruncă pe scaun) Atunci ce vrei? Sa te tratez şi eu ca pe o prostituată? Sau ce trebuie să fac pentru a obţine iubirea ta? (deznădăjduit, se trânteşte pe pat; aproape şoptit) Te iubesc.

Simetra: Mago, nu întelegi. Nu mă pot căsători. Mi-o spune numele, mi-o spune viaţa, mi-o spune fiecare gest şi fiecare respiraţie…

Mago: Numele? Simetra…

Simetra: Până acum am fost doar femeie. Tu îmi ceri acum să fiu femeie, soţie şi poate chiar mamă! (răstit) Nu!

Mago: Eşti înger şi demon, mă vindeci, mă răneşti…

Oare cine eşti atunci când iubeşti?

Simetra: (şoptit) Eu sunt prin iubire. Dar nu pot şi nu vreau să iubesc o singură persoană. Mi-e greu să cred că sufletul meu e atât de sărac, încât să îmi las iubirea într-o singură parte.

Mago: Pentru tine asta e iubirea? Se raportează doar la actul fizic? Inţeleg, aşa ai fost învăţată, dar…aşa simţi?

Simetra: Nu am fost învăţată şi nici nu simt aşa. Doar ştiu. Stiu că e apogeul. E singurul moment în care îl vezi pe cel de lânga tine fericit şi liber de orice, chiar dacă durează câteva clipe. Voi numiţi acest lucru „păcat”…eu îl numesc „ARTĂ”.

Mago: O să mă duci în pragul nebuniei. Nu poţi practica această „artă”doar cu mine? Sunt alte o mie de femei care iţi pot duce „arta” mai departe. (începe să tragă de cerşafuri) Nu te atrage deloc viaţa departe de acest pat?

Simetra: (mângâie patul) Acest pat e singurul lucru care mi-a aparţinut cu adevărat. (se întinde pe pat, se învăluie în cerşafurile roşii) Aici nu sunt niciodată singură, aici nu mă atacî tristeţea. Aici e leagănul fericirii. (mângâind cerşafurile cu tandreţe) Aici pot fi copil ştrengar şi femeie în acelaşi timp…Aici nu ramâne nimeni înafara de mine, dar toţi cei ce pleaca se întorc. De ce aş renunţa?

Mago: Pentru că nu vei fi frumoasă şi voluptoasă toata viaţa…şi pentru că eu vreau să rămân, nu doar să mă întorc. Dar pentru asta, am nevoie de tine…

Simetra: Vrei să traiesc ca un om obişnuit? Uite…priveşte asta: (stinge lumina. Se văd doar contururile. Aprinde o lumânare şi o pune pe mijlocul patului. Ia apoi câteva beţe de artificii. Le aprinde, le pune într-un pahar)

Mago: Ce faci? (mirat) Vrei să dai foc camerei?

Simetra: Ssssssst…nu întreba…doar observă-le cum  ard. (Artificiile se termină, lumanarea rămâne) Acum spune-mi…(stinge lumânarea, aprinde lumina, se apropie de el, scoate o eşarfă roşie şi una roz) Care îmi stă mai bine?

Mago: (hipnotizat, alege eşarfa roşie, o atinge, atinge gatul Simetrei,îi pune eşarfa roşie pe umeri. O priveşte cum se apropie de masă) Unde pleci?

Simetra: Acum ascultă şi gustă. (Desface sticla de apă. Apoi desface sticla de şampanie. Toarnă, pe rând, apă şi şampanie, în două pahare. Mago soarbe din apă, apoi din şampanie. Termină paharul de şampanie)

Mago: Mi-e sete.

Simetra: A rămas apa.

Mago: (soarbe apa până la ultima picătură) Unde vrei să ajungi? Ce vrei să îmi explici?

Simetra: Chiar nu întelegi?

Mago: Poate nu vreau să înteleg.

Simetra: Apa şi lumânarea sunt lucrurile de care ai tu nevoie. Sunt lucrurile de care au oamenii nevoie. Eu sunt un artificiu, sau o sticlă de şampanie. Atrag şi ademenesc, dar nu ard constant. Şampania e bună, te îmbată, te face fericit. Dar nu poţi trăi cu ea. Ai nevoie de apă pentru a îţi potoli setea. În cantităţi mari, şampania e otravă. (toarnă şampanie şi apă în acelaşi pahar. Îi dă paharul.)

Mago: (ia paharul, soarbe şi scuipă) Ce e asta?

Simetra: E ceea ce crezi tu că vrei să fiu. O şampanie care nu are gust, o apă care nu potoleşte setea. (ia eşarfa şi o înfăşoară în jurul gâtului lui Mago) Consideri că eşarfa roşie mi se potriveşte…(se apropie, îl îmbră,işează, joc pasional) Mi se potriveşte pentru că mă reprezintă. Sunt pasiune. Mă cred nemuritoare pentru că nu voluptatea mă face ceea ce sunt, ci esenţa. Tu spui că sunt prostituată, eu spun că sunt un suflet care iubeşte prin trup. Daca vrei să îmi ucizi sufletul, cere-mi să mă căsătoresc cu tine, să fiu doar a ta. (strigând) CERE-MI!

Mago: Nu cred că sunt NIMIC în faţa ta. Ce sunt pentru tine?

Simetra: O poartă spre altceva. Dar cheia nu e la mine. Să stau o viaţa lângă tine ar însemna să stau o viaţă în frig, în faţa unei uşi.

Mago: Vei vedea că nu e aşa. Dacă tu acum crezi că a te căsători înseamnă moartea, da, îţi cer asta. Vei cunoaşte viaţa!

Simetra: (deznădăjduită, se aruncă pe pat) Tu ai ales. (Işi ia fusta şi maioul, aruncă eşarfa şi iese)

Mago: (retoric) E doar o copilă. Asa cum ea m-a învăţat să iubesc, o voi învăta şi eu să trăiască. (merge, aprinde lumanarea şi bea un pahar cu apă. Culege eşarfa, o miroase, o strange la piept. Intra Simetra îmbrăcată în alb).

Simetra: Asta îţi doreşti?

Mago: (o ia de mânî) Cu siguranţă.

Simetra: Aşa va fi. (Se îndreaptă spre uşă, cu el de mână. Deschide uşa, el o ia în braţe trecând cu ea peste pragul uşii. Uşa se închide .)

Scena II

Uşa se deschide. Simetra intră aproape în fugă. Mago intră furios după ea.

Simetra: (ţipând) Nu vreau! Pleacă! Nu vreau să te văd!

Mago: Nu vrei pentru că îţi e teamă. Dar te voi iubi şi te voi respecta şi…

Simetra: (ironic) Si vei fi politicos cu mine, nu e aşa? Îmi vei vorbi cu „dumneavoastră” chiar şi când vom fi în pat. Vei fi atât de cordial încât, spunându-mi mereu „doamnî” îmi vei uita şi numele! Totul pentru ce? Pentru a îţi satisface mândria? Nu pune pariuri cu viaţa, Mago, pentru că vei pierde! Pleacă! Tu nu mai ai dreptul să te întorci! Tu ai vrut să rămâi…acum…pleacă pentru totdeauna!

Mago: Taci! (Se apropie de ea, îi dă o palmă. Ea se prabuşeşte pe pat. El iese trântind uşa).

Simetra: (suspinând) e scump pretul platit, dar asta am ales. Pentru mine Raiul e altceva. (se ridică, iese).

Din public vin pe scenă trei fete, paşi de dans. Linia melodică: Nouvelle vague, Dance with me.

Simetra intră. Cele trei fete o înconjoară. E impunatoare, în lenjerie de noapte de culoare bleu marin. Cele trei fete danseaza în jurul ei. Ea se roteşte piruetic. Uşa se deschide. Mago intră, ciufulit. Dansul şi muzica se opresc. Cele trei fete se aşează, ademenitoare, în pat.

Mago: (strigand) Nu-mi pasa de voi, ispite dezlănţuite! Simetra, eşti a mea?

Simetra: (Simetra iese) A ta, a lor, a tuturor!

Mago: Eşti DOAR a mea!

Simetra: Nu, Mago. Ţi-ai dorit să ai parte de un înger, însă viaţa te-a surprins cu un drac…acum ce te faci?

Mago: Esti îngerul căzut,demonul ridicat,

Prin apă şi foc mereu te-am cautat…

Tu ştii doar să rănesti!

Iar azi ma bântui plin de patos rece,

Ca un drog simţul tău în vene-mi trece…

O umbra pierdută, întuneric şi foc,

Îmi vorbeşti în vis, mă porţi din loc în loc…

Cat poţi să rătăceşti?

Simetra: Până voi muri. (râzând ironic) Acum vorbeşti în rime? Bietul de tine…vrei să arăţi ca esti şi tu „artist”? Ha ha ha…tu poate ai un gram de artă sau talent în tine, dar nu le-ai folosit niciodată, iar eu în ochii tăi sunt tot prostituata. Ai vrut să fiu probabil „doamna prostituată”, dar dacă m-ai fi văzut altfel…nu m-ai fi căutat mereu în camera asta, în patul acesta…să ştii că uneori mergeam şi la piaţă, şi la cumpărături, şi la farmacie…dar nu…tu mă iubeşti…pe cearceafuri.

Cele trei fete privesc din pat, interesate dar neutre.

Mago: (Îndreptându-se spre ea) Atunci vei muri acum. Iar eu voi muri odată cu tine. (Se apropie de ea şi o loveşte.)

Simetra: (se prabuseşte şi,îintinsă, se ridică, se sprijină pe braţele din faţa) Nu mă mai lovi…îmi faci rău! Mergi în lumea ta,în lumea banilor, a hainelor scumpe, a birourilor pline cu acte, a restaurantelor pline de celebritati…caută fericirea, învaţă să iubeşti!

Mago: Iubesc. Dar credeam ca iubirea inseamna viaţă. (spre cele trei fete care privesc mirate) Stiţi că datorită ei am aflat că am sânge în vine, cî respir? Cât a fost în preajma mea, credeam că viata e prea scurtă, nu îmi ajunge, aş fi avut nevoie de 7 vieţi, aşa cum are pisica, şi tot nu mi-ar fi ajuns. Sunt lacom, da…sunt lacom de iubire, de fericire, de voluptatea ei…de ea. (între timp o strânge pe Simetra de gât, cu eşarfa roşie)

Simetra: (cu glas sugrumat) Acum s-a terminat. (spre fete) Voi, cele trei nimfe rămase, nu lăsaţi niciodată sufletul să plece de lângă voi. (Mago stă langa ea, legănându-se. Ea continuă) Când sufletul moare, trupul nu mai are niciun rost. Mago, tu mi-ai luat sufletul şi ai vrut să îl ucizi. Îl las la tine. Trupul meu nu mai are niciun rost. Acum va fi mort. Tu ai grijă de suflet. (Închide ochii).

Cele trei fete dansează în jurul celor doi, crispat, cu privirea plină de durere. Linia melodică: Cargo, calatorie în timp.

Mago: (legănându-se, îşi desfaşoară mâinile din jurul gâtului ei)

Îmi caut sufletul, unde a dispărut?

Rătăcit în iubirea care s-a pierdut

El nu s-a mai întors…

A fost ceva frumos…

Cele trei fete continuă dansul.

Prima fata: (se opreste în faţa lui) Arătăm că iubim prin atingeri, dăruire, cuvinte, poezie, violenşă, nebunie…toate…fie separat, fie împreună, creează o artă.(continuă să danseze)

A doua fata(se opreşte) Dar arta nu e vazută la fel de toţi ochii. Nici iubirea. Tu, în moartea Simetrei vezi durere, pierdere. Eu vad artă. (continuăaâ să danseze)

A treia fata: (se opreşte) Apa şi focul nu se vor regăsi niciodată împreună. (continuă să danseze)

Mago: (se ridică, priveşte la Simetra, priveşte la cele trei nimfe) Am sufletul ei. Voi trăi prin ea. Voi iubi ceea ce a iubit ea. Voi iubi iubirea. (iese)

Actul 2

 

Scena I

 

Prima fata: (privind duios la Simetra) Poate ar trebui să…anunţăm pe cineva. Merită o înmormântare pe masura sufletului său artistic.

 

A treia fata: Da…dar nu stiu pe cine am putea anunţa. Sunt convinsă că nu vrea să îi vada pe cei pe care i-a învăţat despre iubire. Ei au cunoscut-o plină de viaţă.

 

A doua fata: (cu ochii mari şi privirea surprinsă) Fetelor, fetelor!

 

Cele doua fete: (în cor) Ce? Parcă ai fi vazut o stafie, hahaha.

 

A treia fata: Simetra…(cele trei fete privesc la Simetra care între timp s-a ridicat)

 

Simetra: (zâmbind) Chiar credeaţi că am murit? Daca nu închideam atunci ochii, mă ucidea cu adevărat. În această artă nu e loc de durere sau lacrimi. Eram amandoi îndureraţi…trebuia să îl alung cumva.

 

A doua fata: Adică tu ai plănuit asta?

Simetra: (râzând) Sigur că nu. Dar viaţa ştie ce face şi cum aranjează lucrurile. Trebuie să ai încredere în ea. Iar singurul moment în care eşti pe aceeaşi lungime de undă cu viaţa, e atunci când reuşeşti să fii la fel de spontan ca ea. Hai să plecăm de aici, până nu se întoarce Mago.

 

Prima fata: crezi că se va întoarce?

 

Simetra: Mai devreme sau mai târziu. Haideţi.

 

A doua fata: Nu ar trebui să aşteptăm? Poate ar trebui să ştie şi el că nu eşti moartă, poate are mustrări de conştiinţa, poate se simte vinovat…

 

Simetra:(o întrerupe) Nu!!! Nu se simte vinovat, se simte doar îndatorat. Îndatorat faţă de sufletul meu, împovărat cu el. Da. Poate e o pedeapsă mare, dar poate prin ea învaţă şi el să trăiască, să accepte, să iubească.

 

A treia fata: Dar, Simetra…pe tine te-a iubit.

 

Simetra: Să nu mai spui asta niciodată. Iubirea înseamnî dăruire. El voia să îmi ia tot, libertatea, arta, iubirea, sufletul, esenţa. Nu. El trăia cu impresia că a descoperit iubirea, iar eu l-am lăsat să creadă asta. Aici a fost şi greşeala mea. Dar trebuie să găsească un alt drum, departe de orice răscruce care duce la mine.

 

Cele trei fete: Il iubeşti?

 

Simetra: (ca şi cum nu ar fi auzit) Haideţi, să plecăm de aici.

(fetele se retrag în culise, rostogolindu-se)

 

Scena II

 

Mago intră în scenă, se aşează la o masă, priveşte la un ceas şi loveşte uşor cu degetul în masă, ca şi cum ar aştepta ceva. Apare un domn, chelner.

 

Chelnerul: Pot să vă servesc cu ceva?

 

Mago: Un pahar de…şampanie, vă rog. (chelnerul dă să se retragă) Stai! (chelnerul se opreşte)

 

Chelnerul: Da, domnule?

 

Mago: Şi…un pahar cu apă, şi o să vă rog să aprindeţi o lumânare pe masă.

 

Chelnerul:(zâmbind) Desigur, domnule.

 

Chelnerul apare cu apa şi şampania, iar Mago îl priveşte cu subînţeles:

Mago: Ce spui de domnişoara de la a treia masă din dreapta?

Într-adevăr, la a treia masă e o domnişoară care savurează un ceai şi trage cu sete dintr-o ţigară.

Chelnerul: Hm…cam insipidă. Culori şterse, palidă la faţa, haine sărăcăcioase…în plus, nu îmi plac femeile care fumează.

Mago: Glumeşti? E…voluptoasa, fragedă. Poate prea fragedă. Trimite-i, te rog, încă o porţie din ce bea.

Chelnerul: Domnule, cred că e nevoie de mai mult decât ceai de muşeţel pentru a îndulci un asemenea specimen… sau un surplus exagerat de zaharină…ce să mai vorbim de a o cuceri…ha ha ha… (Mago îi aruncă o privire tăioasă) Am înţeles domnule.

(Chelnerul iese, se întoarce grăbit către domniţa cu o alta ceaşcă de ceai şi îi şopteşte ceva. Domniţa se uită zâmbind spre Mago, se îndreapta spre el)

Mago: Speram să am ocazia de a purta o conversaţie cu o asemena frumuseţe…

Domnita: (tăios) Ştii, nene, dacă îmi trebuie ceai beau ceai Şi stai liniştit, poate că nu scrie Armani sau Dior pe hainele mele, dar 3 lei pentru o cană cu ceai am şi eu. Si dacă nu am, beau apă. Vezi-ţi de treabă! (toarnă cana de ceai pe hainele lui Mago)

Mago: (se ridică de pe scaun, cu o expresie amuzată) Ai dreptate. De fapt, şi eu ma descurc să fac duş, oricât aş părea de mizerabil, fără să fie nevoie să mă uzi tu înainte.

Domnita: Cine vă credeţi voi, oamenii, de aveţi impresia că orice se cumpară? Mâncare pe bani, apă pe bani, copii pe bani, fericire pe bani, iubire pe bani…

Mago: Poate am vrut doar să te mai privesc un sfert de oră cum sorbi din ceai şi din tigară…apropo, ciudată combinaţie. Oricum, daca aveam intenţia să te cumpăr, nu te cumpăram cu un ceai de trei lei.

Domnita: Bun…cred că am început cu stângul. Eu mă numesc…

Mago: Maia. Te numeşti Maia.

Domnita: nu…mă numesc…

Mago: Maia. Te vad purtând numele Maia. Nu am nevoie de datele din buletin sau din certificatul de naştere. Am nevoie doar de ceea ce văd eu.

Maia: Bine…sir Lancelot. (chicoteste)

Mago: Lancelot? Ce legatură are…

Maia: Aceeasi legatură. Dar daca te încalzeşte cu ceva, îţi voi da şi motivaţia. Lancelot salva domniţele. Tu mi-ai oferit un ceai pe care îl voi bea. La meteo au anunţat ploaie. Dacă mai stau aici, va trece ploaia. Drept urmare, tu m-ai salvat de ploaie. (soarbe din ceai)

Mago: bun…atunci să speram ca mai au ceai…

heblu

Scena III

(Camera goală, fara decor. Mago şi Maia, uzi leoarcă, stau jos, pe podea, îmbrăţişaţi)

Mago: Ţi-am spus să mai stai la un ceai. Uite, acum nu se mai aude ploaia.

Maia: Da, s-a oprit după ce ne-a udat bine. Dar şi ceaiul are farmecul lui. Nu e bine să bei prea mult, te plictiseşti apoi.

Mago: Da (priveşte în sus gânditor). Cineva mi-a spus odată un lucru asemănător despre…şampanie.

Maia(îl priveşte, usor dezorientată, apoi începe brusc să îl gîdile, apoi fuge): Hai, prinde-mă, dacă poţi! (se fugăresc unul pe altul într-un joc idilic, copilăresc. Coloana sonoră: Nightwish, beauty of the beast, partea instrumentală, pana la 1min 30 s. Se opresc, epuizaţi).

Mago: Câţi ani ai, copilo?

Maia: Câţi îmi dai. Mă numesc Maia şi am câţi ani vrei tu. Dacă vrei, am 5 ani (pune un zâmbet galeţ şi face o tumbă). Sau, uite: pot avea şi 80 de ani (se sprijină tremurând de Mago şi vorbeste ca o bătrânică fără vlagă): aşa e bine?

Mago: (râzând) bine…atunci aici te las pe tine să decizi. Doar…nu te îmbătrâni prea tare. Nu stiu cât de bine mă descurc cu vârstnicii. Plus că, după o asemenea ploaie şi alergătura, la 80 de ani garantat faci pneumonie. Şi pun pariu că nu îţi plac spitalele.

Maia (Râde, apoi devine, brusc, serioasă, aproape mirată): Cine eşti?

Mago(prefăcîndu-se că nu a înţeles): cum ai spus tu…Lancelot.

Maia: Nu! Cine eşti? De ce stai cu mine? De ce imi dai ceai, mă adăposteşti de ploaie, te porţi drăguţ cu mine şi totuşi, nu spui nimic despre tine? Nici măcar numele nu ţi-l ştiu.

Mago(uşor sarcastic): trebuie să mi-l ştii? Să îţi arăt actele de identitate? Vrei să mă cauţi pe google, să te asiguri că nu sunt vreun psihopat infractor?

Maia: Nu la asta mă refer. Se vede pe dumneata că eşti un om de bani gata, căruia nu i-a lipsit niciodată nimic. Şi mă iei pe mine, o biată fată, insipidă, cum ar spune alţii, acră chiar, să ce? Crezi ca nu te-am auzit când vorbeai cu ospătarul? Am urechi, să ştii!

Mago: Maia, uite, poate că am bani, poate că nu. Poate am muncit pentru ei sau poate că am spart o bancă. In final, banii nu sunt decât hârtii. Daca vrei să ştii cine sunt, află doar asta: Sunt un jucător de şah.

Maia: Intelectual chiar. Şi ce vrei de la o biată ignorantă ca mine?

Mago: Nu iţi permit să vorbeăti urât despre oamenii din jurul meu. Nici măcar când e vorba de tine. Ce caut? E simplu. Caut viaţa. Si vreau Regina.

Maia: Atunci ia regina! (dă să îşi dea bluza jos)

Mago(o opreşte): Ce faci? într-un joc de şah, regina o iau eu, lupt să o iau, poate pierd piese sau poate îmi e uşor. Dar nu vine regina singură la mine. Ţi-am spus: nu te cumpăr. Hai la o plimbare. Îmi place la nebunie să respir aerul de după ploaie.

(Maia îl priveşte neîncrezatore) Hai…vii? Sau ne mai ciondănim puţin înainte?

(Ies pe uşă. Heblu scurt. Se aprind luminile, Maia şi Lancelot intra pe cealaltă uşă.)

Maia: Îmi place aerul. (Pe cealaltă uşă intră un alt bărbat)

Maia: Ivan? ce faci?

Ivan: Te caut de bezmetic de câteva ore! unde ai dispărut? Treci acasă!

Maia: Calmează-te! Am ieşit la un ceai şi…

Ivan (nevrotic): Da…mai nou se numeşte ceai?? Mie mi se pare că arată a bărbat. Se miscă puţin cam bine pentru un ceai. Şi e cam solid. (strigând de-a dreptul) Sau e fluid şi nu văd eu bine? (ridică pumnul spre Mago. Maia pune o faţă panicată, gura căscată)

Mago(îi prinde mâna. Ivan aratâ vag o faţă schimonosită de durere): Uşor…unde te grăbeşti? Am stat cu domnişoara la un ceai, era singură la masă. Nu-ţi face probleme, nu i-am făcut nimic. Şi crede-mă, ştie să se apere foarte bine.

Ivan: Dacă eşti atât de tare, hai să ne batem!

Mago: Hai! (Maia se uită îngrozită, când la unul, când la celălalt) Dar nu ne vom bate cu pumni, pentru că nu vreau să ne rănim reciproc. Nici cu săbii, e putin cam…de modă veche. Stii să joci şah?

Ivan: ohoooo…şi încă cum! Dacă câştig, o iau pe ea cu mine şi tu nu te mai apropii de ea veci, clar?

Mago: Clar!

(un joc de şah cu mişcări rapide, ameţitoare. Într-un anumit moment, Mago ia regina. Ivan pare să se panicheze, dar continuă jocul)

Mago(dupa alte câteva mişcări): ŞAH MAT!

Ivan. Bun. Auzi, tu? Acasă nu mai calci! Să îţi fie clar. Îţi trimit lucrurile la birou. Şi să nu te mai văd prin preajmă! (pleacă trântind uşa)

Maia(pufneşte în râs, apoi dă în râs isteric. Se calmează): Oricum era cazul să plec de acolo. Ar trebui să pornesc. Ar fi bine să găsesc un loc provizoriu, până îmi găsesc o chirie. Nu ştii vreo pensiune ieftină în oraş?

Mago: Rămâi la mine peste noapte. Am cameră şi pat libere.

Maia: Nu trebuie să faci asta. Nu eşti tu vinovat. Dacă nu erai tu, găsea alt motiv să mă dea afară. Oricum nu ne suportam. El e…

Mago(i-o taie scurt): Nu îmi pasă cine e, nu vreau să stiu dacă ai trei soţi, patru fraţi sau cinci taţi . Nu fac asta din vină, nu voi reacţiona niciodată din vinovăţie. Fac asta pentru că vreau. Dacă ar trebui să ofer un apartament fiecărei persoane căreia i-am făcut un rău, aş dormi în şanţ şi aş ajunge să ofer corturi.

Maia: Unde stai?

Mago: Stam unde vrei tu. Poate preferi să fie aproape de centru?

Maia: Da…

Mago: Atunci aproape de centru să fie. Mergem? Vei sta acolo până vei dori să pleci. Între timp…să îmi spui unde să merg maine dupa tine să te ajut cu lucrurile

Maia: Aaa….mulţumesc

heblu

Scena IV

(O camera. Maia îşi face bagajul. Mago o priveşte fără să spună nimic.)

Maia: Îmi pare rău…trebuie să plec. Nu ma mai simt în largul meu. Şi…nu vreau să devină…ceea ce se numeşte “relaţie”. Am spus că voi sta pana îmi voi găsi chirie, şi au trecut deja trei luni de când stau aici. În fiecare zi spun că plec mâine. Şi rămân. Azi spun că plec azi.

(Mago o priveşte în continuare fără să spună nimic)

Maia: Vrei să rămân? Spune-mi că vrei să rămân şi rămân. Pentru tine. Meriţi asta.

(Mago tace în continuare)

Maia: Nu vrei să rămân. Sau nu vrei să plec…firar! (se freacă pe faţă). Stau cu tine de atâta vreme, am împărţit şi furculiţa cu tine şi tot nu te cunosc deloc…nici numele nu ţi-l ştiu…

Mago: Pentru tine sunt Lancelot. Iar tu eşti Maia mea. Nu o să îti spun că te iubesc, nu o să îţi spun că te urăsc, nici nu te voi întreba dacă vrei să ne căsătorim. Nici nu îti voi cere să pleci sau să rămâi. Întelege…eşti LIBERĂ. Eşti regina, tu conduci. Eu sunt doar un biet jucător de şah. Poate bufonul de la curte, cel care te distrează, sau servitorul tău umil. Sunt ceea ce vrei tu să fiu. Nu am nume în faţa ta. Am numele pe care tu mi l-ai ales.

Maia(închide valiza): Bine. Rămas bun! Iese pe uşă. În urma ei rămâne o cană şi o cutie cu ceaiuri.

heblu

(Mago se plimbă haotic. Pe uşă intră o domnişoară îmbrăcată într-o rochie oarecum sobră, totuşi elegantă. Uitandu-se în părti, se loveşte de Mago)

Mago: Iertaţi-ma, eram…

Domnisoara: Nu…eu îmi cer scuze. Eram cu gîândul departe. Vă cunosc de undeva?

Mago: Nu cred…dar dacă vreţi…puteţi să mă cunoaşteţi.

Domnisoara. Da…eu mă numesc…

Mago: Ariel.

Ariel: Nu…

Mago: Ba da. Astăzi vă numiţi Ariel. Cel putin în preajma mea.

Ariel: De acord…iar tu eşti? Poate că ar fi frumos să ne tutuim?

Mago: Eu sunt…cine vrei tu să fiu.

Ariel: Poseidon?

Mago: Mă simt flatat. Poate aţi vrea să mă însoţiti la un pahar de vin? Pare că aveţi nevoie…

Ariel: Nu…poate un gin tonic…

Mago: O locaţie preferată?

Ariel: Da. La mine acasă.

(Cei doi pleacî. Ies pe o uşă, intră pe cealaltă, cu o sticlă de gin în mână.)

Mago: Frumos….mobilat…apartamentul tău.

Ariel: finuţ…simţ al ironiei. Nu e mobilat pentru că ieri m-am mutat aici. Urmeaza. În plus, întotdeauna mi-am dorit să dorm pe podea. Nu avem pahare. Te deranjează dacă bem din sticlă?

Mago: Nu. (bea o înghititura)

Ariel(ia un gât sanatos de gin şi vorbeşte, cu vocea aproape tremurăndî): de fapt…tocmai s-a dat hotărârea de divorţ. Nici eu nu stiu bine cum mă cheama. Stiu doar cî nu mai am numele pe care îl aveam ieri. (Mai bea o gură de gin. Mago îi urmează exemplul).

Mago: Eşti tristă?

Ariel: Nu chiar. Oricum era un bou. Ma înşela pe faţă. Cu secretara de la birou, cu vecina, chiar şi cu menajera. Si aia proastă, nici macar nu se ştergea de ruj, să nu rămână urme pe cearceaf. Şi acceptam

mago: De ce?

Ariel: Sincer…nu ştiu. Poate din teama de a nu ajunge ca acum. Într-un apartament gol, cu o sticlă de gin. Eu nu beau.

Mago: De obicei. Azi oricum trebuie să bem, sărbătorim faptul că eşti liberă.

Ariel: Povestea ta care e?

Mago: Nu e chiar poveste…ahh…sunt uşor ameţit (mai bea o gură de gin). Nici eu nu beau. Eu joc sah. Viata e un joc de şah. Gandeşti sau intuieşti. Cu una din cele două câştigi mereu partida.

Ariel: Si acum ce intuieşti?

Mago: Am intuit deja. Acum beau gin cu o domnisoara încântătoare. Şi mă bucur de faptul că e domnişoară.

Ariel(mai bea o gură de gin): Cred că sunt beată de-a binelea. Ai de gand să mă violezi?

Mago: Nu. Am de gand să am grijă de tine pentru moment. Dormi pe haina mea. Maine mergem la mine şi stai acolo până reuşeşti să îţi mobilezi apartamentul.

Ariel: O sş dureze. Nu mă chiar scot banii afara pe geam

Mago: Nu e nimic. Eu am timp. Şi spatiu în apartament. Şi te pot ajuta cu mobila.

Ariel: Daca nu ai de gând să mă violezi, ce ai de gînd să faci?

Mago: Nu ştiu. Poate am de gand sş te iubesc la un moment dat.

Ariel (somnoroasă,întinsa deja pe haina lui Mago): Nu mai vreau iubire…e păcăleală.

Mago: Nu. E scânteie. Aprinde un foc de care ai grijă sau se pierde în aer.

heblu

Un apartament. Un pat. haine peste tot. Aceeaşi imagine în care Ariel îşi face bagajul. Mago o priveşte. Într-un coţt e o sticlă de gin, aproape goală.

Ariel: Mulşumesc. Mulşumesc pentru o lună plină de gin, pasiune şi viaţă. Acum trebuie sş plec. Ştii că nu te iubesc. Stiu că nici tu nu mă iubeşti. Dar mi-ai redat speranţa. Pornesc în căutarea iubirii. (închide valiza) Rămas bun! (îl îmbrăţişează şi pleacă)

heblu

Acelaşi pat, Mago cu o femeie îmbrăcată în camaşa de noapte. Fata se ridică, iese pe o uşă şi revine, îmbrăcată în blugi şi un hanorac.

Fata: Ei bine, don Juan, eu am plecat. Mulţumesc de găzduire.

Mago: Mă bucur că te-am cunoscut, Sonia!

Sonia: În fiecare noapte aduci o Sonia aici?

mago: Nu. Dar mereu aduc Regine.

Sonia: Ai fi amantul perfect, dar…de ce nu simţi? de ce nu te laşi condus? De ce nu încerci să pierzi un meci, straniu jucator de şah?

Mago: Pierd, Sonia…pierd fiecare joc de sah. Pierd cand vă las să plecaţi. Pierd, pentru că nu mă pot opri. Nu caut iubirea. Nu vreau decât regina. Dar regina e cea care dă ordine. Voi ramane, atunci când Regina va vrea să rămân. Nu ca şi servitorul ei, ci ca şi egal al ei. Voi ramane când voi deveni rege.

Sonia: Cum te cheama?

Mago: Juan. Don Juan. Astăzi cel puţin. Nu am nume.

Sonia: Eşti trist…dai atât de multa viaţă şi nu laşi nicodată să ţi se dea…eu plec…

Mago: Ştiu.

Sonia: Totusi…de ce nu vrei să iubeşti?

Mago: Pentru că am pierdut, Sonia. Am pierdut dreptul la iubire. Am ucis din dragoste. Nu am ucis neapărat trupul, dar am ucis sufletul, un suflet nevinovat. Eram atât de încantat de faptul că eram logoditi, încît nu am mai vazut că ea se afunda într-o gaură neagră.

Sonia: Şi acum vrei doar să fii liber?

Mago: Nu, Sonia…asta nu e libertate. Dar orice femeie care intră aici e liberă. Nu spun niciodată “rămâi”. Nu spun nici “pleacă”.

Sonia: Rămas bun!

Mago(rămas singur, vorbeşte ca pentru el): “rămas bun”…de cate ori am auzit aceste cuvinte? Simetra…sper că, acolo unde eşti…esti mândră. Arta ta nu a murit. (râde) Desigur, eu nu pot face bărbaţii fericiţi. Nici nu intenţionez…dar ai vazut cum ţi-am dus arta mai departe? Off…abia acum înteleg…sacrul. Sarutul e sacru. Pasiunea e fericire. Fericirea e sacră.

(se ridică şi iese. Pe usa intră cele trei fete de la începutul piesei, râzând şi dasnsând Coloana sonoră: travka, venus, Mago intră pe cealaltă uşă. Fetele încremenesc, muzica se opreşte)

Mago(calm:) Unde e?

Prima fata: Cine?

Mago: Simetra.

A doua fata: bbbb…daaa..sss…mmmm…

Mago(zâmbind:) Nu cunosc locaţia bbb…daaaa…sss…mmmm.

A treia fata? Cum adică unde e?

Mago: Mormântul ei. Vreau să îi duc flori. Ştii…am învatat, cu timpul, arta ei. Şi încă nu m-a cerut nimeni în căsătorie. (rade) Şi încă nu am fost ucis. Aşteptam să fiu arestat. Poate că am terminat arta…sunt dispus să mă predau.

Pe uşă intră Simetra. Mago se uită la ea şi cade, leşinat.

Prima fata: Simetra…aaa…fugi. Putem să îi spunem ca i s-a parut. E în stare să creadă.

Simetra: Nu. I-am auzit vocea, de asta am intrat. Vreau să vorbesc cu el. Şi vreau să îi iau povara de pe conştiinţă.

A doua fata: Dar…te va persecuta din nou!

Simetra: Şi? Poate vreau să mă persecute. Ieşiţi.

A treia fata: Dar…

Simetra: AM ZIS IEŞIŢI!

Cele trei fete ies. Mgo deschide ochii şi sare ca ars

Mago: Simetra….se îndreaptă spre perete.

Simetra: Calmează-te, Mago! Arăţi de parcă ai fi vazut o fantomă!

Mago: Pai vad o fantomă!

Simetra: Poate ca sunt mai trasă la faţă, dar nu e cazul să îmi faci asemenea complimente.

Mago: Dar…te-am omorât…te-am lasat întinsă…cu eşarfa roşie…aaaaaaaa! (strigăt disperat)

Simetra (îl prinde de braţe şi îl scutură): Sunt vie, la dracu! Ţi-a fost usor să mă vezi murind , acum îţi e greu să mă vezi că trăiesc? Mă pui pe gânduri, Mago…aşa e iubirea ta?

Mago: Să nu pui la îndoială iubirea mea faţă de Simetra. Cine eşti? Nu mi-a spus ca ar avea vreo soră geamană…de fapt nu mi-a spus mai nimic despre ea. Decât ca iubeşte iubirea…

Simetra: Te calmezi azi…îţi dau un pahar cu apă? Sau şampanie?

Mago:Da…şi artificii aprinse. Stii că de Anul nou vor fi artificii în centru?

Simetra: Da, Mago…în fiecare an sunt. Chiar atât de tare te-ai lovit când ai leşinat? Dragul de el bărbat…leşinî la vederea unei femei…ce faci când trebuie să o dezbraci?

Mago: Ştii foarte bine ce fac şi cum dezbrac o femeie. Asta daca într-adevar eşti Simetra. Să îţi povestesc sau să îţi arăt?

Simetra: Hai la o cafea.

Mago: La mine sau la tine? (Simetra scoate un ibric şi toarna cafea în doua ceşti) Bea.

Mago:(soarbe) e rece.

Simetra: Da. Şi eu.

Mago: Cum? Doar eşti vie. Nu cred că stau de vorbă cu un cadavru. E adevarat că nu a mai ramas mare lucru din Mago, cel pe care l-ai cunoscut…dar nu cred că am luat-o razna chiar atât de tare.

Simetra: Dragul de el….cât e de ironic…nu, Mago. Stii bine ca şi eu te iubeam…dar nu am avut ce face. Mi-a fost teamă.

Mago: A fost mai bine aşa. Eu te iubesc. Dar am invatat saă trăiesc ca tine. E frumos. Am vazut femei plecând cu zâmbetul pe buze. Mereu plecau. Doar că la mine nu se întorceau. De ce la femei apare mereu teama de a rămâne?

Simetra: Pentru că femeile sunt copii. Învaţă. Dupa ce ai terminat clasele primare, simţi nevoia să mergi la gimnaziu. Şi aşa mai departe. Nu poţi ramane în clasa a patra. Mereu mai e ceva de descoperit.

Mago: Hai cu mine în noaptea asta. Hai la mine. Eu mereu am fost găzduit în patul tău. Hai acum la mine…doar în noaptea asta. Avem de povestit…şi de băut multă sampanie…vreau ca mâine să îmi fie sete. Hai acum să învăţăm unul de la altul.

Simetra: Bine…doar noaptea asta.

Mago: promit ca nu voi mai spune niciodată “rămâi”.

(Cei doi ies, ţinandu-se de mână. Piesa se termină pe piesa lui Beethoven, Moonlight Sonata)

CORTINA