Oras…

Un poet tanar, artist in devenire

Astazi a murit, din ce sa se inspire?

Ajuns in marea jungla ce o numin oras

In care toti alearga dar nimeni nu e las,

Priveste marea masa, admira cu stupoare

Un grup de cetateni condusi de smafoare.

Daca in trecut oamenii erau condusi de lumina launtrica, sau lumina data de “divinitate”, astazi ei se lasa ghidati doar de artificial. E nevoie de semafoare pentru a mentine ordinea, e nevoie de felinare pentru a vedea. In curand vom uita cum arata soarele si luna, cerul e astazi acoperit de un nor format din toxinele pe care le emanam zi de zi. Chipul oamenilor si a celor dragi a disparut, ne recunoastem unul pe celalalt doar dupa hainele si accesoriile pe care le purtam. Treptat, natura se transforma in blocuri gri si asfalt…simtim cum ne dor picioarele si corpul ni se atrofiaza de la atat toxicitate, dar nu ne ajunge, vrem mai mult! Am devenit sclavii banilor, niste conformisti care au uitat semnificatia verbului “a trai” si l-au inlocuit cu verbul “a crea”. Ne credem Dumnezeu dar de fapt nu suntem decat artificialitati care creeaza alte arificialitati.

Din orasul de asfalt azi vreau sa evadez,

Pe creativitatea voastra de mult numai mizez.

Coltul meu de natura ma asteapta acasa,

Sunt tinuta aici si nimanui nu-i pasa

Ca ne vom sufoca in aerul cu praf!