Bine ai venit in viata mea – si bine ai plecat!

     Bine ai venit in viata mea!  Da, vorbesc cu tine, acel barbat care ai aparut in viata mea si mi-ai aratat anumite lucruri. Te-am apreciat. Te-am vrut. Chiar te-am iubit la un moment dat.

     Ma intreb acum, privind in urma…tu la ce te-ai gandit? Ai venit in viata mea, mi-ai spus constant ca ai vrea sa imi poti citi mintea…unde te grabeai? A…am inteles. Te grabeai sa cunosti TOTUL. E de inteles, asa suntem formati, suntem insetati de stiinta, de cunoastere. In final, poti avea doar ceea ce cunosti.

     Imi spui din senin: „Te-ai schimbat!”. Nu, iubitule, sunt exact la fel ca acea persoana pe care ai cunoscut-o acum doi ani. Sunt destul de limitata incat sa nu las nimic din ceea ce se intampla in jurul meu sa ma afecteze. Pana la urma, ai aparut in viata mea, asa ca noul meu scop in viata este sa te fac pe tine fericit. Nu mai conteaza restul oamenilor, nu conteaza persoanele pe care le stiu de ani de zile si care au fost acolo cand *chiar* am avut nevoie sa fie cineva acolo. Nu mai contez nici eu, pe care ma cunosc si ma descopar constant de mai bine de 20 de ani. Tu mi-ai facut o favoare aparand in viata mea si acceptandu-ma asa cum sunt.

     Si am ajuns si aici. La partea in care m-ai *acceptat* asa cum sunt. Doar ca ti-ai fi dorit sa fiu mai sigura pe mine insami, mai ferma, mai docila, mai diplomata cu tine, mai ordonata, cu mai multa compasiune, mai supusa. Dar m-ai „acceptat” totusi asa. Pana in ziua in care ti-ai dat seama ca iti doreai acea femeie mai sigura pe sine, mai supusa, mai…

     Si din senin nu m-ai mai iubit. Nu iti ofeream liniste. Ceea ce iti spuneam era rahat in ploaie. Nu eram capabila de compasiune. Nu stiam cum sa ma comport in public. Dragule, unde ai fost timp de doi ani? Langa mine sigur nu ai fost, daca esti surprins de ceea ce sunt.

     Mi-ai vorbit despre compromis. De fapt mi-ai tinut o adevarata prelegere despre compromis. Iar cand l-am aplicat, am inteles mult mai bine despre ce vorbesti. Facem compromisuri. Astazi mergem la cumparaturi pentru ca azi e ziua in care tu simti ca e OK sa facem asta. Maine ne vedem cu familia ta, si vin si eu, pntru ca sunt iubita ta. Poimaine cu ai tai prieteni, tot pentru ca sunt a ta iubita. Raspoimaine as vrea sa mergem sa imi vad nepoata care s-a nascut azi. Esti obosit, am tot fost in vizite in ultimele zile, si nu te atrag asa de mult spitalele. Plus ca nu prea sti cum sa te comporti cu copiii.

     Am inteles cum sta treaba cu compromisul. Am decis ca nu este un sport pe gustiul meu si ca nu imi mai doresc sa il practic.

     Am trait cateva traume de-a lungul vietii. Mi-a aparut o frica – irationala, recunosc – de a pierde persoanele din jurul meu. Drept urmare apreciez foarte mult timpul petrecut cu ei. Dar nu e normal sa fiu asa de atasata de oameni si sa ma comport cu ei ca si cum nu i-as mai vedea maine. Este timp pentru tot. Nu e bine cum gandesc, trebuie sa ma gandesc la lucruri bune si sa fiu mai putin negativista. Si tu stii de aceasta teama a mea pentru ca ti-ai dorit sa stii ce e in mintea mea. Pentru ce? Inteleg…ca sa imi spui ca nu gandesc bine.

     Dragul meu, data viitoare cand apari, fa-mi o favoare. Decide-te daca iti doresti a ma cunosti, daca esti dispus sa intelgi cine sunt si chiar mai mult, daca esti dispus sa intelegi ceea ce pot deveni, daca esti destul de matur incat sa intelegi faptul ca oamenii pot sa isi schimbe viziunile, dorintele, n=modul de a percepe lucrurile. Pe parcurs te poti hotara daca iti place persoana care devin sau nu. Daca intentia ta este sa ma transformi in idealul tau sau sa astepti sa devin idealul tau pentru ca ai vazut „potential”…te sfatuiesc sa nu iti pierzi timpul.

Cu cele mai nobile intentii,

D.

Doctor Who quotes

„Amy Pond: Hello, old friend, and here we are. You and me, on the last page. By the time you read these words, Rory and I will be long gone. So know that we lived well, and were very happy. And above all else, know that we will love you, always. Sometimes I do worry about you, though. I think once we’re gone, ‘you won’t be coming back here for a while, and you might be alone, which you should never be. Don’t be alone, Doctor. And do one more thing for me. There’s a little girl waiting in a garden. She’s going to wait a long while, so she’s going to need a lot of hope. Go to her. Tell her a story. Tell her that if she’s patient, the days are coming that she’ll never forget. Tell her she’ll go to sea and fight pirates. She’ll fall in love with a man who’ll wait two-thousand years to keep her safe. Tell her she’ll give hope to the greatest painter who ever lived and save a whale in outer space. Tell her this is the story of Amelia Pond. And this is how it ends.” (The Angels Take Manhattan)

„River Song: [voiceover] Demons run when a good man goes to war. Night will fall and drown the sun when a good man goes to war. Friendship dies and true love lies. Night will fall and the dark will rise when a good man goes to war. Demons run but count the cost; the battle’s won but the child is lost.” (A Good Man Goes to War)

Lasa-ma in pace!

„As vrea sa pretind ca acel „lasa-ma in pace” pe care il rostesc de nu mai stiu cata vreme e rostit cu ura, cu nepasare. Pe de alta parte as astepta mai putina critica. Ce stii tu ce e in capul meu? Cine te crezi sa vii dupa nu stiu cata vreme in inspectie, sa  imi spui „te-ai schimbat, nu te recunosc!”? Nu e ura, e furie. Toata lumea stie sa spuna „asa nu e bine”. „

Asta scriam in urma cu cativa ani. Mai exact, inainte sa incetez sa  postez orice. Probabil era un inceput de scrisoare, adresat cuiva anume, dar pana astazi, aceste cuvinte s-au transformat in mult mai mult..

„Lupul isi scimba parul, dar narvul ba”. Asa spune un proverb romanesc. Ei bine, pot spune ca am testat acest proverb, este corect si se poate aplica. Lasa-ma in pace! Nu, nu ti-am cerut sa ma abndonezi, ti-am cerut doar sa ma lasi sa fiu cine sunt. Putem face compromisuri de genul „astazi cumparam capsuni, maine cirese”, dar nu punem personalitatea mea la bataie! Asta inseamna „Lasa-ma in pace!”. Daca tu crezi ca m-am schimbat, te inseli. E posibil sa imi fi calibrat cateva reactii, sa am un timp mai lung in care pot fi rabdatoare si sa ma manifest mai putin isteric atunci cand ma enervez. Dar lucrurile care ma ating in orice fel sunt aceleasi. Ma va durea la fel de tare moartea cuiva apropiat, chiar daca am mai trecut prin asta. Ma voi inchide la fel de tare in mine atunci cand vei incerca sa imi intri incaltat in suflet. Voi fi la fel de deznadajduita cand voi descoperi cu cata lispa de mila ma poti strivi. Voi fi la fel de speriata cand voi fi agatata de stanca, pe punctul de a cadea. 

Poate ca voi fi de acord sa petrec cu tine 90% din timpul meu liber, dar asta nu inseamna ca nu imi voi dori sa fi fost in alta parte uneori, sau sa fi citit o carte, sau sa ma fi intalnit si cu alte persoane.

Si vei face asta cand vei aparea. Sunt sigura. Imi vei cere un lucru mic, apoi inca unul, apoi inca unul. Si eu voi face ceea ce stiu sa fac. Iti voi explica de ce nu sunt de acord. Iar tu imi vei spune ca „nu trebuie sa fiu asa”.

Ce nu intelegi? Asta sunt eu. Am toane. Sunt rationala, dar si impulsiva. Uneori am nevoie doar sa fiu lasata in  pace. Am nevoie sa gandesc eu, am nevoie sa iau eu deciziile mele. Si nu pot face asta cu vocea ta constanta pe fundal. Asa ca lasa-ma in pace!