Insomnia

Standard

Inca o noapte alba…daca nu imi ajunge insomnia mea…se pare ca trebuie sa ma descurc si cu a mamei. Dar nu-i nimic. Am vrut sa scriu acum cateva ore…nu era o idee buna. Dupa o noapte alba, plecare dimineata la piatra unica si apoi after party…nu mai esti in stare de prea multe.

Ma laudam ca am fost crescuta intre baieti…degeaba. Imi e dor de prietenii mei, rockerii. Astazi la acel after party a fost fenomenal….cel putin baietii au fost fenomenali. Pentru baietii care vor citi chestia asta…mah, cand o fata spune NU, nu inseamna DA. A trecut vremea cand fetele incercau sa para cat mai naive pentru a atrage!!! Uite asa mi-am luat eu geaca si am plecat in plin chef astazi, fugind mancand pamantul si cu urmatoarea oprire…acasa!!! asta pentru ca orice e interpretat gresit; atunci cand cei din jur nu prea te cunosc, tind sa generalizeze. Macar cu rockerii era alta treaba…desi parea mereu ca nu le mai ajungeau fetele, tineau linia de respect unul fata de altul si fata de noi.

Subiect inutil…mai bine vorbesc despre ceva mai dragutz..ca de asta am inceput sa scriu.

Azi am plecat voioasa spre Piatra Unica…locul meu de bastina. Bine-inteles ca am pornit singura, pentru ca in ziua de Craciun nu prea erau sanse sa gasesc pe cineva care sa nu fie mahmur. Dupa un drum anevoios, am ajuns la tinta. Nici tipenie de om. Singura companie pe care am gasit-o acolo era un caine ce statea singur in refugiu. Cabana…goala. Cabanierul…nici nu stiu daca mai exista un cabnier. De cand a plecat Jani cu fiul sau…

Ajunsa acolo…am decis sa duc lucrurile pana la capat. M-am uitat spre varf…si am inceput sa urc. Mai cu gheata, mai cu zapada…nu parea atat de greu. Incercam doar sa fiu cat de cat atenta, fiind constienta ca daca se intampla sa cad, acolo ramaneam pana a doua zi cel putin. Am ajuns in varf unde am simtit crivatul de Piatra…nu imi venea sa cred!!! La coborare lucrurile nu mai erau atat de simpatice…desigur, a trebuit sa alunec la un moment dat si sa raman suspendata cateva secunde, cerandu-i lui Cel de Sus sa ma ajute si de data aceasta. Senzatia a fost mai tare decat prima oara cand am urcat. Era acelasi loc ce cunoaste atat de multe si spune atat de putine. Era acelasi loc care m-a adapostit de atatea ori cand in sufletul meu era frig si cautam alinarea. Acea stanca, acea bucata de piatra m-a primit si de data aceasta ca si in trecut, fara retineri si fara intrebari. Acelasi loc cu care odata ma confundam. Da, stiu, nu ai cum sa te confunzi cu o bucata de piatra, ati spune. Eu spun ca da, ai cum. Desi e doar un loc…

Intoarcerea spre casa a fost si mai epica…vesnicul drum din padure, strabatut de atatea ori pana acum…Daca la urcare am ramas in picioare,la coborare am luat sase trantulite (numărate). Doua in patru labe, una in genunchi, una in cot si alte doua in…pozitia sezut:). Acum astept doar sa ma ajunga somnul din urma si sa ma odihnesc si eu. In orice caz…aveam nevoie de acea escapada. Si ce a fost mai bine…am gasit raspunsuri!

Anunțuri

Un răspuns »

  1. si asa-i ca unul din raspunsuri a fost: „you will find a cool guy or something”? :))
    mi dor de tine tuuuuu…si… si io vreau sa-mi rup curu/coatele/genunchii pe-acolo prin paduri :))

    ps: me lufs you! :*

    pps: mi-a placut faza ca in articolu’ precedent ai bagat asa un celelalte cuvinte…offf…..CE FAIN O FOST CONCERTUUUUU!!!!!! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s