Fara masca…

Standard

Oare cat de greu e sa umbli printre oameni fara masca? Sau…cat de greu e sa faci diferenta intre tine si masca ta? Azi am vizitat un prieten…bolnav, cazut la pat. Cei din jur l-au invatat ca e „cool” sa bei pana ce nu mai poti duce. Acum ceva timp eu l-am cunoscut ca om cu o oarecare ratiune. Din nu stiu ce motive, pare sa fi renuntat la ea. Sau cel putin sa pretinda ca a renuntat la ea. Oameni buni…viata e facuta pentru a fi traita! Incercati sa traiti, nu e cazul sa alergati cu asa mare voiosie spre moarte, oricum tot acolo ajungeti, dar conteaza mai mult traseul urmat…si ceea ce adunati de pe drum…

Si nu ma refer la cicatrici si oase rupte!

Apare de multe ori intrebarea…”pentru ce traim?”. Evident ca nimeni nu va avea un raspuns concret si clar la aceasta intrebare…dar pentru ce atatea intrebari? De ce ne punem atat de multe intrebari zi de zi, cand oricum nu suntem siguri ca am face fata raspunsurilor? Firar…traiti asa si gata. Nu stiti pentru ce v-ati nascut, sau care va e rostul in viata? Majoritatea suntem asa, dar ne cautam un rost. Pentru ca totusi viata e un dar primit, nu cerut, si totusi primit!

Nu suntem altceva decat niste somnambuli care merg prin bezna…si au impresia ca sunt treji. Daca ne dorim cu atat de mare ardoare sa fim treji…de ce folosim atat de multe substante care sa ne amorteasca? La cel mai mic impact cu realitatea, ne abandonam intr-o sticla de alcool sau in tot felul de narcotice…relaxante.

Conteaza atat de mult sa avem raspunsuri? Pentru ca in final, suntem la fel de neputinciosi in fata naturii si a timpului…mai ales a timpului care trece implacabil, nimicind totul in cale. Si chiar si asa, timpul insusi ne e prieten. El rezolva si a rezolvat dintotdeauna mari probleme, in fata carora noi stateam neputinciosi. Pentru ca Timpul poate mai multe decat Vointa. Dar Timpul si vointa…? Sa ne gandim putin…daca reusim sa ne imprietenimTimpul cu Vointa…poate ajungem mai departe.

Nu stiu unde am vrut sa ajung cu acest text…stiu doar ca avem nenumarate daruri, lucruri firesti si naturale pe care nu stim sa le folosim. Si da, o fi si viata o mare enigma, aparent absurda si dureroasa, dar avem puterea de a o preface in ceva frumos (ideea nu imi apartine, am citit-o intr-o carte a carei autor nu mi-l amintesc, dar se numeste „Intre Hristos si Freud” si e scrisa de un calugar:)). Si in final, ce e atat de greu in a te bucura din cand in cand ca ai ambele maini sau ambele picioare, ca poti sa vezi cum apune soarele si pana la urma, a te bucura de faptul ca orice s-ar fi intamplat ieri, si azi a rasarit soarele?

E bine ca in ultima vreme am prins multe apusuri si rasarituri…de cand ma lupt cu insomnia. Dar e bine ca mai am prieteni, noctambuli ca si mine, care ma scot din cand in cand din impas…ahh…si am descoperit cafeaua decafeinizata. Stiu ca par idei aruncate fara noima…dar asa sunt si eu. Asa mi se pare si viata, si faptele, si cuvintele, si totul din jur…fara noima!

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s