Loveletter to nobody…

Standard

Iti amintesti? Eram straini…iar eu eram fericita. Ai intrat in viata mea…am fost fericita. Apoi ai plecat. Odata cu tine au plecat si momentele mele de liniste. Si nu intelegeam…sau nu vroiam sa inteleg…de ce plecai si te intorceai mereu cu acelasi zambet, pentru a ma abandona din nou si din nou.

Apoi am inceput sa ma intreb…de ce te primeam. Gasisem un raspuns simplu: pentru ca te iubeam. Dar…oare asa a fost? Daca e adevarat, sunt dezgustata. Dezgustata de iubire. Credeam pe atunci, si vreau sa cred si acum in acea iubire care apare, te rapeste…si te poarta pretutindeni o viata intreaga.

Ti-am spus intr-o zi ca pe tine te vreau o zi sau o viata. M-ai auzit, dar nu m-ai inteles. Tu imi ma bantui o viata aparand cate o zi…

Stii care e ironia? Nu te iubesc si nu ma iubesti. De fapt, nu ne leaga nimic. Nici prietenia, nici iubirea, nici ura, nici dispretul…doar o specie de atractie animalica si primordiala. Atunci cand ii permitem sa se dezlantuie, se manifesta prin „iubire”. Cand o camuflam, o mascam cu „dispret”.

Esti animal cu fiecare fibra a corpului tau. Ceea ce e mai rau e ca atunci cand te-ai apropiat de mine, mi-ai dat din veninul tau. Ne-am otravit reciproc iar acum ne gasim mereu, cautand otrava deghizata in vin.

E dezamagitor faptul ca „iubirea” la care visam s-a dovedit a fi doar „chimie”…Nu ma saruta…sarutul e sacru…poate e forma cea mai pura de exprimare a sentimentului. Port cu mine gustul, aroma si atingerea ta. Le-ai lasat ca pe niste cicatrici, vii uneori sa le verifici, sa vezi daca mai sunt acolo si eventual, sa le redeschizi.

Dar acum e tarziu. sunt mai vindecata decat ai crede. Ai pus stapanire pe mine prin otrava data, dar mintea imi e eliberata. Nu mai ai ce cauta acolo. Poate vei mai fi prezent fizic, dar nu esti decat un renegat. La fel ca si mine. Iti place sa fii pasager pe vasul meu. Poate si mie imi place sa te primesc, asa cum altii m-au primit pe mine. Dar nu ramai decat un chip pictat. Am vrut sa te pastrez ca amintire, dar otrava ta a ucis si asta. A ucis inocenta cu care pastram amintirile.

De ce a trebuit sa te intorci de atatea ori?

De ce a trebuit sa imi arati faptul ca magia nu exista? De ce a trebuit sa vad cine esti? Nu mai esti un strain, si nu mi-a ramas nici macar dorinta de a te mai descifra. dupa cate am descoperit…prefer sa nu aflu mai multe. Ramai unde esti, in trecut, savureaza otrava care ti-a mai ramas si gust-o si pe a altora. Suntem doi nomazi, iar acum…am pornit spre un alt tinut. Aici am stat prea mult.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s