Arhivele lunare: Martie 2010

Seara beata

Standard

Aseara am baut. La un moment dat eram beata. Beata de vinul cu savoare puternica de pivnita, beata de poezie, beata de metaforele ei organice, beata de analogiile fizice ale lui, beata de sentiment de prietenie intre straini.

Aseara am fost acasa. Acasa, pe o banca dintr-un parc. Nu erau pereti, nu erau ziduri, nu erau masti. Ne dezgoleam sufetele prea pline de multe…Le lasam sa iasa la iveala cu defectele lor, ne mandream cu ele.

Oare o poezie poate face dragoste? A face dragoste e o arta, spuneam eu. Dar oare a face arta nu e dragoste? A face arta e similar cu a face dragoste? Sau…

Sunt mahmura si ascult Alternosfera. Vreau sa raman mahmura, sa simt in cap greutatea versurilor voastre, „a zecea parte din ce simtiti, pusa pe o foaie de hartie”.

Nu inteleg. Atunci cand scriu, las pe foaie doar o parte din mine. Si char daca scriu mai mult, tot o mica parte ramane pe foaie. De ce nu pot pune totul pe o foaie, sa privesc, sa incerc sa inteleg?

Am multe pagini scrise. Cu cat cred ca descopar mai mult, cu atat ascund mai mult.

Seara in care s-au intalnit simbolismul, romantismul si neomodernismul. In secolul 21.

Evadare

Standard

Aseara am evadat. Evadez in fiecare zi, fug de mine insami.

Petrecere surpriza…e fain sa vezi copii de 20 de ani. Asta vreau sa raman si eu.

Am ascultat de curand ceva…sunt niste versuri care m-au impresionat foarte mult cand eram mica.

Imi pare rau de  ceea ce vad in jur. Imi pare rau de faptul ca suntem capabili sa vindem valori, idei, orice. Ne vindem pe noi insine. Mi-au povestit liderii de la  cercetasi ca au dus niste copii in camp, si intr-un joc, au ajuns sa vanda mama, tata, frati, prieteni, valori, pana si pe Dumnezeu. Asta pentru a ajunge la un anumit punct, pentru a castiga…ce? Un ego putin crescut, cam atat.

Trac

Standard

Am ceva nou de povestit…

Obisnuiam sa scriu poezii. Multa vreme le-am tinut ascunse, dar ieri am indraznit sa le arat in mod public. Asa ca m-am inscris la un Open Mic, m-am urcat pe scena si am incercat sa le recit. Copii, nu incercati asa ceva acasa.

Putin neincrezatoare, mult emotionata…mi-am uitat versurile, mi-au scapat si cateva injuraturi printre dinti dar am plecat de acolo teafara si nevatamata. E bine ca am avut prezenta de spirit sa incerc asta la inceputul primaverii, cand pretul rosiilor este inca destul de ridicat, iar cei din public au preferat sa nu dea bani pe ele pentru a le folosi impotriva bietilor nestiutori care urca pentru prima data pe scena.

Acum, la modul cel mai serios, desi am avut trac si am dat in balbaiala, am observat ca, in mod surprinzator, parte din public m-a felicitat si chiar am primit aplauze.

Am urmariti alti oameni care creeaza, oameni care canta, vorbesc, in orice caz, ceea ce numesc eu oameni de calitate. Ador sa aud sunetul de chitara. Ador sa imi dau seama ca inca exista creativitate, ca oamenii nu au ramas blocati intre dogme si reguli. Ador sa aud povesti spuse cu atata nonsalanta. Ador sa intalnesc arta.

Sentimentul de a fi pe scena e unic. E ca si cum ai face dragoste pentru prima data. Ti-e teama, te rusinezi, ai dubii…iar apoi iti dai seama ca e un moment unic si e un moment magic. Si il traiesti cu toata fiinta ta, esti stapan peste cei care stau jos si te privesc, te asculta, te urmaresc (sau nu).

Acum stiu ca poate suna a reclama ieftina, dar vreau sa le multumesc celor care m-au incurajat sa urc pe scena (stiti voi care sunteti), si celor care m-au aplaudat (e foarte incurajator, sa stiti).

As spune ca promit sa nu se mai repete dar…promit ca mai fac asta!

Primavara

Standard

Inca astept primavara…mai demult spuneam ca pentru mine, primavara reprezinta anotimpul iubirii. De atunci nu a mai sosit niciodata. Confundam mereu zilele calduroase cu  o zi de primavara, si vroiam sa dureze o vesnicie. Dar mereu aparea o ploaie torida si apoi o ninsoare friguroasa.

E frumoasa zapada…e atat de impersonala si de rece…soarele, caldura, o pot distruge. De aceea ea e frumoasa doar cand e in elementul ei, rece, nepasatoare, cazand calma sau purtata de vant spre nicaieri. o vedem cristalina, stralucitoare, reflectand lumina si orbindu-i pe cei care indraznesc sa o priveasca.

Nici ea  nu dureaza o vesnicie. Dar ea renaste. Se transforma, patrunde in pamant, trece prin vazduh, atinge oameni, natura, se topeste din nou. Dar atunci cand ea si celelalte elemente se amesteca, nu devine altceva decat un semifluid murdar. Asa suntem si noi. Suntem curati cat timp suntem reci…atunci cand pretindem ca iubim facem doar rau. Atunci cand simtim ne pierdem ratiunea. Suntem oameni. Nu mai vreau sa fiu om. Nu mai vreau sa cred. Nu mai vreau sa stiu. Nu mai vreau sa simt…vreau sa fiu zapada.

Nu mai cred in primavara. Nu mai cred in copaci infloriti, in ghiocei puri. Dar vreau sa cred in voi. O sa cred in voi. In mine nu mai am incredere de multa vreme. M-am pierdut, nu stiu cine sunt si unde sunt, dar nici nu mai vreau sa stiu. Si nu mai vreau sa stiu nici cine sunteti voi. Va simt aproape si vreau sa ramaneti aici.

Sunt toamna. Toamna cu ploi, furtuni, zile caldute si viscol rece, cu pastelul frunzelor, cu copaci bogati si alti copaci saraciti de vreme…sunt undeva unde vreau sa fiti si voi.


Frig

Standard

Frig…e frig afara, e frig inauntru…Imi e foarte frig. Intrebarea care ma domina e omniprezenta, si suna asa: „Ok…si acum ce fac?”. In fiecare moment incerc sa vad in fata…e aceeasi ceata.

Raman impactata de scene observate in fiacare zi…un chitarist in Piata muzeului care canta la -10 grade, un om caruia ii lipseste un ochi, un copil care plange dupa un gram de afectiune, o femeie frustrata care respinge orice forma de iubire…

Si totusi lupta. Fiecare in felul sau. Oameni mici care dau culoare.

Iar mie imi e frig.

Funny

Standard

Daca ai fost inselat si iti vine sa te arunci de la etajul 10, adu-ti aminte ca ai coarne, boule, nu aripi!

Je m’appelle Vasile Mure
Je veni de la padure
Je gasi nevasta-n pat
Se randez cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu’
Mon amie sarise gardu’
Il tombeau dans la urzici
Sur son c*r numai basici!!

Cum se roaga oamenii din fiecare zodie

Berbec: Doamne Dumnezeule, te rog sa imi dai si mie rabdare… si poti sa faci asta chiar acum?


Taur: Doamne Dumnezeule, ajuta-ma sa accept schimbarea, dar nu prea repede…


Gemeni: Doamne Dumnezeule, te rog sa… dar… Cine este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? De ce este Dumnezeu? Cum arata? Ce face? Cum face? Ce spune?


Rac: Doamne Dumnezeuleee !!!


Leu: Da, Doamne, ce mai faci? (o atitudine de egalitate ca aceasta nu mai gasiti nicaieri!)


Fecioara: Doamne Dumnezeule, te rog sa ne faci perfecti, dar sa nu o dai in bara asa cum ai facut ultima oara…


Balanta: Doamne Dumnezeule, te rog ajuta-ma sa pot lua decizii, dar pe de alta parte, tu ce crezi ca ar fi mai bine?


Scorpion: Doamne Dumnezeule, iarta-ne datoriile asa cum si noi iertam datornicilor nostri, chiar daca nemernicii nu prea o merita!


Sagetator: Doamne Dumnezeule, ti-am spus o data, ti-am spus de un milion de ori, ajuta-ma sa nu mai exagerez atat!


Capricorn: Doamne Dumnezeule, as vrea sa te rog sa ma ajuti, chiar daca am invatat de mult sa nu ma bazez pe altii…


Varsator: Doamne Dumnezeule, stii ca imi place schimbarea, dar haosul asta e ridicol!


Pesti: Doamne Dumnezeule, daca tot o sa beau toata sticla asta de Scotch diseara, te rog sa folosesti aceasta imbarbatare pentru a prinde curaj sa te cinstesc!

O barza cu un batranel in cioc.
Intreaba batranelul:
-Auzi, nu crezi ca ne-am ratacit?

Un scotian aduce acasa un cos cu capsuni.
Ia una din ele si o da fiului sau zicandu-i:
– Ia fiule! restul au acelasi gust.

Intr-o zi Alinuta veni la mama ei, obosita dupa pregatirile pentru nunta sa si o intreaba:
– Mama cum imi sta cu rochia de mireasa?
– Foarte bine Alinuta, dar nu crezi ca ti-ar trebui si un mire?
– Stiam eu ca am uitat ceva!


Morala

Standard
Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
– Ce vrei sa-mi zici Thomas?
– Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
– Sa vedem Thomas: 3×4?
– 12
– si 6×6?
– 36, domnule director.
– Capitala Japoniei?
– Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
Profa incepe:
– Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
– Picioarele, doamna.
– Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare…
– Buzunare, doamna
– Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
– In Africa, doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
– Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
– Oja pt unghii, doamna.
– Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
– Genunchi, doamna!
– Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
– Patul, doamna!
– Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
– Limba dumneavoastra, doamna!
– Ce cuvant care incepe cu litera C… inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
– Cerul!spune Thomas
Directorul rasufla usurat, transpirat si decide sa opreasca testul si spune:
– Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test…

Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi