Arhivele lunare: Mai 2010

Miraj teatral

Standard

Sunt imbatata de teatru. Vodka, vinul sau berea nu pot avea efectul pe care il are teatrul asupra mea. Am petrecut mai mult de o luna in studioul Imago, am repetat, am fost in alte personaje, am iesit din EU. Azi s-a incheiat delirul. Azi e miraj. Imago a implinit 12 ani. Creste, se face mare, intra in adolescenta, perioada cea mai periculoasa si cea mai putin inteleasa. Cu atat mai putin previzibila. Azi am trait. Din nou. Azi m-am simtit vie. Azi am fost…nu stiu cine. Dar asa vreau sa traiesc. Am jucat in piese, am fost, pe rand, personaj figurat in Lectia, personaj secundar in Pestele de aur si personaj principal in Singuratatea lasitatii. Azi am reusit sa vad oameni de teatru. Azi am trait intr-o alta lume. Nu stiu ce inseamna „azi”, nu stiu daca e vorba e ziua de azi sau azi…prezentul care nu se sfarseste. „Azi” inseamna fiecare clipa. fiecare clipa pe care simti ca o traiesti. Azi e Azi. Si eu am pornit dupa rasartul soarelui spre camin. Oameni, agitatie. Sunt obosita. Ochii imi joaca feste, tastatura nu vrea sa asculte de mine. Venind spre camin, am simtit un miros proaspat de copaci inverziti. m-am simtit puternica. Poate traiesc intr-o alta lume, dar nu vreau sa plec. Nu mai vreau sa evadez.. Nu mai  vreau sa stiu cine sunt, ce fac sau unde vreau sa ajung, vreau doar sa raman cu starea asta. Lacomia ma face sa nu vreau sa se termine. Sa am impresia ca viata nu-mi ajunge, ca imi curge sange prin vene. Se face din ce in ce mai lumina. Eu merg sa dorm.

20

Standard

Am schimbat prefixul. Nu stiu inca daca suna bine sau nu, dar sunt sigura ca nu mai am 19 ani. Si am sarbatorit fain. Ora 12 m-a prins adunand gulgute in urma festivalului luminii, cu cercetasii. Nu, nu vroiam sa punctez faptul ca adunam gulgute, ci faptul ca eram cu cercetasii. Dar daca tot veni vorba…am fost si eu printre organizatorii Festivalului Luminii din Cluj Napoca…a fost cel unul din cele mai faine trairi. Agitatie, munca, stres…si apoi zambete pe fetele tuturor, cand am vazut ce a iesit…

A fost unul din putinele momente in viata in care m-am bucurat din plin de un lucru ce a durat doua ore dar s-a muncit zile, saptamani, luni pentru realizarea lui. A meritat din plin. Dar cum nu imi sta in fire sa merg devreme acasa, am strans ce era de strans pe acolo si am mers la after party, unde ne-am distrat pana dimineata, cand bietii barmani vroiau sa mearga si ei acasa.

A doua zi am luat-o de la capat…am fost la festivitatea de premiere a lui Sma (Felicitari, Sma!) si dupa cateva ore m-am trezit sarbatorind pe un acoperis, impreuna cu IMAGO. Chitara, cantece, voie buna…ce altceva sa iti doresti? M-a prins din nou dimineata, frigul si altele, dar a meritat. Drept dovada, nu am racit. Si am fost fericita. Sunt fericita pentru ca sunt inconjurata de astfel de oameni.

Inca o data, FELICITARI, SMA!

Acum sa trec la alta poveste…da, am avut debutul ca actrita. Putea fi si mai bine. Nu, nu am uitat replicile, nu am inceput sa rad pe scana sau alte lucruri de genul, dar toata piesa a fost o continuitate de hebluri in care ne tot impiedicam, incercand sa schimbam decorurile. In final, au fost si scene in care s-a ras. Nu, nu de noi, asa erau scenele, trebuiau sa fie amuzante.

Asta este, poate data viitoare va fi mai bine…daca va mai fi o data viitoare.

Oameni

Standard

Iata ca am revenit printre oameni…multi oameni. Da, am mai evadat o data, mi-am luat rucsacul in spate si am plecat la Leghia. Natura, corturi, muzica si concerte…ce sa iti doresti mai mult? pe langa asta, oamenii de care aveam nevoie erau acolo.

Vineri dupa masa renuntasem la orice plan pentru magnifica zi de 1 mai. Leghia era o oferta destul de atragatoare, dar o refuzasem deja de doua ori…a treia propunere se pare ca a fost cu noroc.

In final am ajuns acolo si am observat cu stupoare ca privelistea era magnifica. In prima seara au cantat niste oameni care se descurcau, iar pe mine in final m-a prins rasaritul soarelui pazind un foc. Noaptea a ramas alba, pentru ca atunci cand am vrut sa dorm a inceput sa se trezeasca lumea, asa ca am iesit si eu din cort.

Ziua a decurs normal, cantec, gratare, oboseala, si in final, mult asteptatele concerte. Keep away au dat clasa, ca de obicei, Masterpiece ne-a incantat cu coveruri de la METALLICA, Crepuscul au dat nastere unor dezbateri vizand opiniile ascultatorilor legate de death, C.U.G m-au impresionat intr-un mod placut iar Truda m-a facut sa ma ridic si sa plec, cu gandul ca daca e sa ii ascult, prefer sa ii ascult acasa, nu imi e neaparat sa ii vad pe scena.

In drum spre cort am mai dat de un foc de care m am bucurat putin, apoi am mers in cort la somn unde am cazut ca eroul.

Duminica am ajuns acasa, adica in camin, unde m-am bucurat de pat ca niciodata. Acum ascult muzica. Inca imi e dor de casa. Dar despre asta voi vorbi in alta zi. Azi sunt inca bine-dispusa.