Dragoste?

Standard

Am descoperit ceva. De-a lungul vietii, m-am indragostit o singura data. Culmea, eu nu m-am indragostit, ca orice fata, de un tanar cuceritor. Nici macar de un baiat. Nu m-am indragostit nici de un barbat, nici de un copil, nici de o femeie, nici de un animal, nici macar de un ideal. Nu. Eu m-am indragostit de ceva mult mai maret, in toata puterea cuvantului. M-am indragostit de munte. Inca sunt indragostita.

In fiecare zi am ceva de invatat de la el. Poate tu, draga cititorule, te intrebi cum e posibil ca cineva sa fie indragostit de munte. Te gandesti poate ca muntele nu vorbeste cu tine, nu face dragoste cu tine…

Nu e asa! Muntele iti vorbeste. Desigur, nu va vorbi niciodata in limba romana, engleza sau chineza. Dar el are limbajul lui, limbaj care poate fi greu inteles. El nu explica, doar arata.

Se stie puternic si profita de asta…oamenii il exploreaza, uneori il exploateaza…iar el tace. Tace si priveste. Poate ca are speranta ca intr-o zi va invata si el ceva de la oameni…dar nu stiu ce l-ar putea invata un om.

Muntelui ii place sa se joace. Si de cele mai multe ori se joaca cu mintea noastra. E plin de himere. Iti e teama sa nu cumva sa intalnesti un urs? Ei bine, putin imaginatia ta, doi copaci si putina umbra, si ai si vazut ursul. Pana iti dai seama ca te-ai pacalit…muntele rade copios.

Iti e foame? Muntele iti da de toate, ciuperci, fructe, chiar si animale, daca iti e pofta de vanat. Ai mancat bine…acum iti e sete…daca te uiti atent ai putea gasi si un izvoras.

Tin minte ca mai demult imi placea un baiat. Muntele se juca mereu cu imaginatia mea. Orice umbra imi parea el. Dar muntele m-a si adapostit, mi-a fost refugiu de atatea ori…

Atunci cand vine o furtuna, se infurie atat de tare incat arunca cu tot felul de copaci. Dar ii trece repede. El nu tine pica. E asemeni unui copil. Si mereu m-a ajutat sa ma reculeg. Stiu ca se amuza…cum sa fiu indragostita de el? El e atat de mare…e ca si cum m-ar iubi pe mine un purice. Nici macar nu stiu daca e barbat sau femeie…totusi, va ramane mereu marea mea iubire.


Anunțuri

Un răspuns »

  1. Agalloch – Falling Snow
    O piesa reprezentativa pentru cei dedicati muntelui…
    „The water pours its embracing arms around the stone
    Decay drips from the unquiet void where the ice forms, where life ends
    The stone is by the crimson flood, swallowed
    The red tide beyond the ebon wound, contorted
    My sacrifice bids farewell in this river of memory… a wave to end all time
    Red birds escape from my wounds and return as falling snow
    To sweep the landscape; a wind haunted, wings without bodies
    The snow, the bitter snowfall
    You wish to die in her pale arms, crystalline, to become an ode to silence
    In the soul of a mountain of birds, fallen
    The cascading pallor of ghostless feather
    The snow has fallen and raised this white mountain on which you will die and fade away in silence”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s