Ei bine…

Standard

Da, indraznesc din nou sa scriu ceva aici. Am avut un mic accident, si cam putrezesc in casa de atunci. Am fost pe munte si se pare ca nici macar franele de la picioare nu imi functioneaza prea bine…asa ca prima oprire pe care am facut-o in drum spre casa a fost…in bratele unui „copacel”.

Dragul de el copacel nu a fost atat de fericit ca m-am impins in el, asa ca mi-a lasat cateva bucatele de crengi pe langa ochi…in spranceana…pierce gratiut. a doua zi am observat cu stupoare ca ochiul mi s-a umflat, si aratam ca una maltratata de barbat. Nu am barbat.

Sunt morocanoasa. Nu pentru ca nu am barbat. Pentru ca sunt mereu confuza, imi place sa ma bag intre ciocan si nicovala, sa stau stransa la menghina sau…habar n-am. Natura umana e interesanta…e de ajuns sa ma uit la mine…oricum nu inteleg nimic. Sau poate nu vreau sa inteleg. Peste doua saptamani merg inapoi in Cluj. Si mi-e dor de Imago. Si de cercetasi. Sper sa iasa bine. Un nou an universitar, o noua sansa de a continua pe un alt drum, sau cu o alta atitudine. Sau aceeasi. Nu stiu. Nu o sa imi mai promit ca ma schimb, ca devin rea sau puternica. Sunt eu si gata. Acum si cu jumatate de ochi de japoneza. Ce am inteles zilele astea e ca…am prieteni. Si sunt una din cele mai norocoase fiinte, pentru ca am prietenii pe care ii am.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s