Arhivele lunare: Noiembrie 2010

Wake up!

Standard

In fiecare dimineata ma trezesc cu superba alarma care imi afiseaza pe ecran „Wake up”.

De curand am inceput sa ma trezesc cu trei minute inainte. Nu ma mai simt independenta. Fiecare zi e la fel. Ma trezesc, ma imbrac, pun alarma din nou si ma pun morocanoasa la inca 10 minute de somn. In fiecare dimineata imi spun ca nu vreau sa urmeze o alta zi. Singurele lucruri care si-au pastrat gustul si savoarea sunt Imago si Cercetasii. Si treptat, renunt la ele. Poate pentru ca sunt gustoase. M-am afundat in ceea ce ar trebui sa fac, si am inceput sa uit ce vreau. O iesire cu prietenii ma dezmoretste. Atat. E mult, dar e atat de putin. Nu mai vanez iubirea. Las oamenii sa ma iubeasca, sa ma aiba langa ei, sa traga de mine, sa ma stoarca, sa ma soarba, sa ma sfasie. E mai comod asa. Dar nu pot oferi prea multe.

Intind mana, cer ajutor. Mereu intind mana in directia gresita. Iar ajutorul vine mereu prea tarziu sau prea devreme. Acum cativa ani,in naivitatea mea de adolescenta, visam la acea iubire care iti ofera ocazia sa dai tot si sa primesti tot. Spuneam ca m-am saturat sa primesc iubire cu portia. Acum am invatat doar sa dau asa. Cu lingurita. E ca si cum ai imparti o cutie de Finetti. Dintr-o cutie de finetti nu se pot satura multi. Dintr-o cutie de Finetti nu se poate satura toata lumea. Iar mie imi e foame.

Voi incerca din nou sa scriu. Voi indrazni din nou sa dau viata versurilor, sa redescopar arta. Sper ca macar ea nu a murit.

Anunțuri