Arhivele lunare: Martie 2014

Tarziu

Standard

Te-am acuzat, am incercat sa te fac sa te simti prost, am incercat sa iti spal pielea de pe mine cu alte corpuri, cu alte saruturi.
Nimic nu a functionat. Am incercat sa te infrunt, sa te inlocuiesc, sa te arunc, sa te ucid, sa iti plang, sa imi plang de mila. In final, ma trezec in mijlocul noptii si te intreb unde esti…si ma intreb unde sunt.
Imi place sa imi gasesc pretexte, imi place sa cred ca sufletul meu e inca plin, inca tanar, inca neatins. Nu e. Imi doresc sa cred ca si tu simti la fel, ca nu se poate sa se fi evaporat iubirea. Am vrut sa cred ca alaturi de tine am gasit ce cautasem, am gasit acea iubire de doi, dar ma pacalesc, asa-i?
Tu ai gasit ce cautai, si te felicit. Eu acum reusesc sa fiu doar fluture, sa traiesc o zi, sa iubesc o zi. Totul dureaza pana ma intorc acasa, in culcusul meu. Acolo fiecare basm se incheie. A doua zi sunt tot eu, tot singura, si incapabila de a revedea orice „Fat Frumos” as fi intalnit. Povestea mea, povestea Simetrei si povestea lui Mago s-a adeverit. Acum traiesc toate acele persoane, Simetra, Mago, maia, Ariel, Sonia…uneori Tiara, alteori Marta, alteori Narcis care vine doar sa bantuie vietile altora, de parca ar vrea sa se razbune pe acea frumusete inexistenta, pe acea iubire care nu e in stare sa traiasca, sa aiba un final fericit.
De ce iti scriu? Stiu ca raspunsul tau e ca nu te intereseaza, nu imi pasa. Tu inca traiesti, eu inca simt. Nu stiu daca vreau sa imi dau voie sa nu mai simt. Poate nu de tine ma agat, ci de sentiment. Esti omul care a trezit in mine mai mult decat as fi crezut ca exista.
Femeia rece si calculata are suflet…

Sociologie

Standard

Salut. Ce mai faci? M-a hotarat sa iti scriu pentru ca nu am mai purtat de mult o discutie, noi doua! Iti amintesti de „orele de filosofie” in care purtam discutii interminabile, ne inchipuiam tot felul de scenarii, despicam firul in patru pana ajungeam la concluzia ca orice am face, tot rau va fi?

Ce ai facut cu acele ore de filosofie? De ce le-ai anulat?

Da-mi voie sa iti tin astazi morala. Ai aruncat din gandul tau notiunea de bine si rau, te comporti ca un personaj negativ, toata lumea pentru tine „se victimizeaza in mod inutil”. Te-ai gandit macar o clipa sa incerci sa ii chiar intelegi pe cei din jurul tau? Iti amintesti cand cea mai mare problema a ta in viata era faptul ca aveai doua prietene care nu se intelegeau intre ele? Pe atunci asta era important pentru tine, sufereai din cauza asta, dar acum ai uitat! Ai uitat ceea ce spuneai, atunci cand le explicai oamenilor ca niciodata nu vor primi mai mult decat pot sa duca, oricat de greu li s-ar parea bagajul…

Unde ai aruncat aceste principii? Ce rezolvi daca nu vorbesti cu nimeni? Ce rezolvi daca te ascunzi in atitudinea „eu am cele mai mari probleme din lume”?

Ai iesit intre oameni, ti-ai dat testele de societate, ai observat cum se comporta animalul in natura o data, de doua ori, de trei ori…de asta nu te plictisesti? Bine ca te plictisesti de oameni, bine ca ai dreptul sa ii arunci ca pe gunoaie, ca pe ambalaje…

Spune-mi, te rog, cand studiezi aceste comportamente sociale, te studiezi si pe tine? Pe tine nu te-ai arunca? Tu cine esti sa faci pe zeita? Copilul cu ciocolata…exact asta faci, draga mea! Ii arati copilului o ciocolata, ii explici ca e buna si pleci cu ea. Cand te vei hotari sa vorbesti despre aceste lucruri, cauta-ma.