Cine te crezi?

Standard

Cine spune ca suntem cumva anume? Cine poate spune cum esti tu ca persoana?

Eu sunt copil pentru unii, femeie pentru altii, responsabila sau jucausa.

Ipocrizia nu inseamna sa ai mai multe fete. Ipocrizia se manifesta atunci cand esti la fel cu toata lumea. Asta inseamna ca tu de fapt nu reactionezi la ceilalti oameni, esti doar un pilot automat care functioneaza. Atunci esti atat de ipocrit incat nici macar fata de tine nu indraznesti sa ai un alt comportament.

Tratamentele preferentiale sunt normale, sunt logice. Cand un om are o slabiciune, te poti asigura ca e om.

Cand incerci sa fii la fel cu toata lumea, esti de fapt cea mai singura persoana de pe planeta. Nimeni nu reprezinta nimic pentru tine, iti pasa doar de ceea ce esti tu pentru ei. Aceasta este o forma de egoism.

E bine sa fii asa…daca meseria ta e cea de profesor. Dar cum poti sa te comporti cu cei de langa tine (familie, copii) de parca ar fi niste elevi? Cum iti permiti sa fii neutru? Cine te crezi sa iti rapesti dreptul la sentimente?

Priveste oglinda si incearca sa ai macar in fata ei o reactie. Ar fi un inceput bun.

Anunțuri

Cuvinte

Standard

Cand suntem mici, invatam sa vorbim. Invatam sa folosim cuvinte pentru a avea da o expresivitate lucrurilor, oamenilor si sentimentelor. Copilul de 4 ani iti va spune ca mirosi frumos, ca vrea in brate sau ca te iubeste. Uneori iti va spune ca mirosi urat, sau ca nu te mai iubeste.

Desi nu e constant, copilul de 4 ani e sincer. In asta consta constanta lui. E sincer in permanenta. Stie sa te pacaleasca, dar nu sa minta.

Acum…hai sa ne uitam la adulti. Ei stiu sa vorbeasca. Acum stiu si sa foloseasca propozitiile in diverse contexte. De cele mai multe ori pentru a exprima exact ceea ce nu cred.

Un om care spune ca te iubeste probabil nu simte asta, dar a auzit ca suna frumos.

Un om care te iubeste nu va sti sa spuna asta, se va simti zgarcit daca ar folosi cuvinte pentru a exprima asta.

Cuvintele sunt astazi unelte. Cu aceste unelte pe care le-am golit de sensul lor principal, putem ajunge oriunde, putem fi oricine, dar ne pierdem pe noi.

Cand un om tace, incearca sa il privesti, poate il vei auzi mai bine.

 

Iti amintesti

Standard

Iti amintesti?

Erai copil si nu stiai.

Iti amintesti cand te prostituai?

Vindeai sarut pe bunastare

Te lasai dusa in uitare

Si dispareai.

Simetra draga, ai uitat

Sampania ce o beai

Sau artificiul ce-l ardeai?

Ai vrut sa fii o lumanare

Sa arzi constant lumina

Si sa fii apa,

Sa potolesti setea.

Dar setea nu s-a potolit.

Nici nu ai luminat,

Nici nu ai invatat nimic

Pentru ca ai uitat.

Caldura emanata de lumanare a evaporat apa. Lumanarea s-a terminat. Nu mai poti fi artificiu, pentru ca esti de ceara, nu mai poti fi sampanie pentru ca te-ai rasuflat.

Te-ai topit pe pamantul rece si murdar, tu, cea care exploda pe cearceafuri de matase rosie.

Te-ai evaporat in timp ce te topeai, tu, cea care imbata.

Nu te intrista. Vei cadea mai tarziu ca stropi de ploaie si vei uda o floare frumoasa. Dar inainte sa te dai cu totul acelei flori, aminteste-ti ca nimeni nu merita sacrificiul de a te anula.

Afara ploua

Standard

Ploua, iar eu stau in camera, pretinzand ca invat. Nu se prinde nimic de mine.

Aseara m-a plouat cu apa si foc.

Ascult in cap un poem.

 

I still dream every night 
Of them wolves, them mustangs, those endless prairies 
The restless winds over mountaintops 
The unspoilt frontier of my kith n`kin 
The hallowed land of the Great Spirit 
I still believe 
In every night 
In every day 
I am like the caribou 
And you like the wolves that make me stronger 
We never owed you anything 
Our only debt is one life for our Mother 
It was a good day to chant this song 
For Her 

Our spirit was here long before you 
Long before us 
And long will it be after your pride brings you to your end 

gunoi

Standard

Cica ordine…

Nu-i asa?

Nu-i asa ca ai vrea sa le amesteci,

Sa ii amesteci,

Sa te amesteci cu ei?

Te uiti in oglinda si vezi un chip.

Nu esti tu.

In fiecare zi apare un alt chip…

Nu esti tu…

Chipurile din oglinda se repata…

Mereu iti sunt necunoscute.

Tresari.

Parca ai vazut o fata cunoscuta.

A doua zi chipul e altul.

Chipul din oglinda rade cand plangi

Si plange cand razi

Iar tu te intrebi deznadajduit

Cine era acel cunoscut

Care iti zambea

Si iti spunea ca e bine?

Chipul din oglinda rade de tine.

Il intrebi: cine esti?

Raspunde: cine esti?

Il intrebi: de ce-mi faci asta?

Raspunde scrasnind din dinti:

De ce-ti faci asta?

Chipul din oglinda nu rade de tine…

El vrea sa te  ajute

Aratandu-ti ca esti doar un gunoi imaculat…

Fa ceva!

Traieste!

Standard

Viseaza…poate vei ajunge undeva’

Pe un taram al altcuiva;

In visul fara pret o tara vei gasi…

Destinul singur ti-l vei ursi!

 Alege…e lumea plina cu nimic…

De ce crezi ca te simti atat de mic?

Nu e alegerea corecta

 Cum nici lumea nu e perfecta!

Zambeste…arata-ti coltii ca o fiara,

Fiara ce vrea sa iasa afara…

Esti vulnerabil si puternic,

Tu, demon cu chip angelic!

Creeaza…fa un ceva al tau,

Va fi chiar bun…sau poate rau…

Elibereaza fericire

Sau inchide nenorocire!

Iubeste…lasa-ti inima

Sa fie star de cinema…

Poti iubi cu credinta

Sau primi suferinta!

Uraste…cu toata fiinta ta

Si fa-ti un plan in mintea ta…

Orice incerci sa faci

In final poti doar sa taci!

Scrisoare

Standard

Acum cativa ani eram mica si ii scriam scrisori lui Mos Craciun. Acum i-am pierdut adresa. Asa ca voi scrie o scrisoare, nu catre Mos Craciun, nici catre o iubire, nici macar catre o copilarie pierduta. Voi scrie o scrisoare pentru voi.

Draga tu, tu, tu…

Mi-ar lua o eternitate sa va numar, inca doua eternitati sa va scriu, fiecaruia dintre voi si alte multe eternitati sa va caut pe fiecare in parte si sa distribui scrisorile.

Nu imi voi petrece o eternitate scriind. Am pierdut si eternitatea si acum nu mai stiu pe unde as putea sa o caut. Dar primul caruia ii voi scrie esti tu!

Vreau doar sa stii ce gandesc. esti atat de pierdut in fantasmele si in orgoliul tau incat ai fi in stare sa mori de foame, sa iti mananci propria mana si sa desenezi apoi o cana cu apa, ferm convins ca astfel vei deveni satul. Lumina de la capatul tunelului iti pare felinar atunci cand de fapt se apropie trenul, si fugi de ea atunci cand chiar iti arata iesirea. Te crezi puternic si chiar esti, dar nu iti dai seama de faptul ca toata forta iti e data de slabiciunile pe care le ai, iar tu, copil naiv, incerci sa le ucizi, nestiind ca astfel te ucizi pe tine si ucizi orice urma de forta care ti-a mai ramas. Uneori te trezesti, iti dai seama ca nu mai simti, esti disperat sa simti ceva, o urma de orice, sa te imblanzeasca sau sa te salbaticeasca un fapt in jurul tau…dar e mai comod sa ramai cum esti. Nu vreau sa simti ceva legat de mine. Nici macar nu vreau sa incerc sa te salvez. Nu sunt in masura sa fac asta. Am incercat sa iti dau din ce am eu…intr-un final am ajuns stoarsa si pe punctul de a ma sinucide. Iti dadeam lumina de purtat in suflet si tu o foloseai pe post de lanterna in casa. Acum vreau doar sa ma auzi. Descopera-te! Nu esti atat de rece pe cat te crezi. Simt asta uneori, cand ma iei in brate. O simt din dorinta ta de a iti simti inima batand peste a mea. Nu amorti de tot. Si nu cauta un simt doar in mine. Eu vreau sa traiesc sau sa fiu lasata sa mor linistita. Tu cauta-ti viata. Eu sunt acolo pana invii, dar incearca sa faci asta inainte de ma ucide pe mine.

Urmatoarea persoana careia ii voi scrie esti tu!

M-ai bantuit, te-ai plimbat in visul meu si mi-ai dat o urma de speranta. Tu ai fost cel care m-a invatat taina vietii. Cand am vrut sa traiesc ai obosit si mi-ai aratat ca exista si moarte. E adevarat. Uitasem de moarte. Ajunsesem la concluzia ca putem fi nemuritori. Pe atunci eram eu cea care sorbea viata de la tot ce misca in jur. Dar mi-am amintit de copilarie. Acela a fost medicamentul meu. Sper sa fie si acum. Cand suntem copii suntem vii. Radem cu adevarat, din toata inima, si plangem la fel. Dupa ce crestem invatam sa radem din politete si sa plangem din interes. Mereu in fata cuiva. De parca rasul sau lacrimile ar putea fi date contra cost. Vreau doar sa stii ca lucrurile primite de la tine sunt in siguranta. Toate tainele. Am incercat sa le impartasesc, au ajuns farame din ele pe la cateva persoane, dar nu am lasat niciodata sa le ia vreo persoana care sa nu stie sa le foloseasca. E adevarat ca nici eu nu stiu exact cum se folosesc, dar stiu cum se protejeaza si se pastreaza in siguranta. In primul rand, trebuie sa le ascund bine de tine, pentru ca daca le vei vedea la mine, vei fi primul care va incerca sa le anihileze. Asa ca tu stai departe. Si multumesc.

O alta scrisoare pe care acum o vei citi tu!

Tu te-ai ratacit. Te-ai ratacit in ultimul hal. Si partea cea mai grava e ca inainte sa te ratacesti, mi-ai spus, foarte sigur pe tine, ca stii unde mergi si ce faci. Si am plecat cu tine. Nu stiu drumul inapoi, nu am luat o harta cu noi si nici nu am presarat nisip in urma noastra. Nu imi amintesc in ce directie am luat-o, nici pe langa ce copaci am trecut. Tot ce stiu e ca acum imi e foame, sete, sunt zgariata si imi e frig. Incerci sa ma incalzesti cu trupul tau dar esti la fel de rece ca si mine. Vrei sa ma hranesti cu tine iar tu sa te hranesti din mine, dar eu nu pot ajunge la capat de drum cu mainile si picioarele tale in stomac si mainile si picioarele mele lipsa. E adevarat, ficatul se regenereaza. Cat ficat putem manca? Daca e asa, prefer sa il mananc pe al meu. Sau sa il manance fiarele. Te uiti cum sare pantera in fata mea si imi spui: „vei fi in siguranta, doar ca eu nu pot comunica cu aceasta fiara, dar oricum vei fi bine”. Iar eu inca cer ajutor, in frig, zgariata, infometata si insetata. Imi e teama sa ma apropii de fructele salbatice. Tu spui ca sunt bune dar nu te atingi de ele. Eu tind sa cred ca sunt otravitoare. Paradox…ti-am cerut sa ma otravesti si nu ai facut-o. Dar eu vad ca acele fructe nu sunt bune. Si sunt prea slabita sa vanez. Iubesc prea mult animalele. Iar tu…? ajuta-ma sau otraveste-ma!

Sa nu cerzi ca tu nu vei citi o scrisoare!

Tu esti iluzionistul, cel din circul magic, care a aparut, mi-a aratat ca am voie sa am curaj si apoi s-a retras. Da, te-ai retras!Te-ai retras din teama, te-ai retras pentru ca nici tu nu poti infrunta viata. Si ce e mai grav, nu te poti infrunta pe tine. Te apropii plin de siguranta si dispari, cu o expresie a panicii care arata: nu…eu nu stiu daca fac bine, nu stiu daca mai vreau sa vin cu tine, nu stiu daca vreau sa plec de aici. Si ramai. Ramai inchis in masca ta de emoticon zambilici, te distrezi in circul tau, dar iti e teama de soare. Peste doi ani vei avea pielea alba. Soarele te coloreaza, dar lasa-l sa te atinga. Vantul te mangaie,dar lasa-l sa te atinga! Iarba te gadila, dar las-o sa te atinga! Iubirea te aduce la viata, dar atinge-o cand o vezi, ia-o de mana, nu mai fugi!

Nici tu nu scapi neatins de cuvintele mele de Craciun!

Vei imbatraini. Nu te mai ascunde, nu te mai plange, nu mai fugi pentru ca atunci cand prinzi ceva sa spui direct „am obosit”. Fugi dupa bani si nu te bucuri de ei, fugi dupa fete si le alungi, le plictisesti, fugi dupa iubire si spui ca esti bolnav, fugi dupa flori si te plangi  ca s-au ofilit dupa ce le-ai cules…Nu mai fugi! Nu mai plange! Traieste!